1:57 PM Geologia din amplasamentul barajului Galbenu |
Barajul Galbenu face parte din amenajarea hidroenergetică a râului Lotru care valorifică potenţialul energetic al unui bazin de cca 1000 Km2, cuprins între cotele 2000 mdM (izvorul Lotrului ) şi 300 mdM ( confluenţa cu râul Olt). Valorificarea potenţialului hidroenergetic se face în trei centrale după cum urmează:  Principalele componente ale acestei scheme de amenajare sunt: Centrala subterană Ciunget echipată cu trei grupuri Pelton a 170 de MW cu o cădere brută de 809 m. Barajul Vidra cu o înălţime 121 m, cu lungime la coronament 300 m şi etanşarea cu nucleu de argilă. Derivaţia principală, formată din aducţiunea principală ( Di= 5,00 m, L= 13600 m), galeria forţată ( Di=4,00 m, L=1270 m). Centralele Mălaia şi Brădişor situate în aval de Ciunget. Staţiile de pompare Petrimanu, Jidoaia şi Balindru au puteri instalate cuprinse între 8-18 MW. Galeriile secundare sunt în lungime de 150 km şi au 79 captări secundare. Patru baraje în arc cu înăţimi cuprinse între 42 şi 60 m (Galbenu, Petrimanu, Jidoaia, Balindru). Barajele Petrimanu, Jidoaia şi Balindru deservesc regularizarea a celor 3 staţii de pompare. Barajul Galbenu este amplasat pe râul Latoriţa, imediat aval de confluenţa acestuia cu pârâul Galbenu, la cca 30 km amonte de la vărsarea râului Latoriţa în râul Lotru. Bazinul râului în secţiunea amplasamentului are o suprafaţă de 43.3 Km2, debitul mediu al râului fiind de 2.1 m3/s. Barajul Galbenu are rolul regularizării debitelor zilnice pe râul Latoriţa (cota 1290 mdM), care sunt introduse gravitaţional printr-un sistem de galerii, în lacul Vidra. Devierea se face prin galeria Galbenu-Petrimanu-Vidruţa, a cărei priză este amplasată la 150 m amonte de baraj. Debitul maxim derivat este de 20 m3/s. Accesul la coronamentul barajului este asigurat prin drumul forestier Ciunget-Petrimanu-Galbenu. Funcţiile acumulării şi clasa de importanţă Conform H.G.R. nr. 766/1998 şi Ordin MLPAT nr. 7776/09.09.1998 privind stabilirea categoria de importanţa a construcţiei, barajul Galbenu se încadrează în categoria baraj de importanţă deosebită (B). Lucrări componente ale acumulării Acumularea Galbenu are în componenţa sa următoarele uvraje: Barajul de beton Descărcătorul de ape mari Golirea de fund Galeria de deviere, obturată cu un dop de beton Date caracteristice pentru amenajare Cota coronamentului……………………………………………....1307,00 mdM Nivelul normal de retenţie (NNR)………………………………1304,00 mdM Nivelul minim de exploatare (N min)…………………………1289,00 mdM Înălţimea constructivă……………………………………………...60,00 m Lungime la coronament…………………………………………..133,00 m (172 m, inclusiv culeile) Grosime la coronament……………………………………………3,00 m Grosimea la fundaţie……………………………………………….10,00 m Volumul lacului la NNR…………………………………………....2,81 mil mc Volumul lacului la cota prizei…………………………………….0,86 mil mc Scurt istoric al construcţiei barajului Galbenu Execuţia barajului a început în anul 1970. În acel an s-a executat galeria de deviere şi o serie de lucrări auxiliare. În anul 1971 s-a executat batardoul amonte şi cea mai mare parte a lucrărilor de excavaţii. În anul 1972, s-au terminat excavaţiile şi a început betonarea barajului în zona albiei. În acelaşi timp s-au executat lucrările de construcţii şi montaj a estacadei principale pentru doua macarale turn, MT-100, a căror montaj s-a încheiat în acelaşi an. Betonarea barajului, cu excepţia coronamentului, s-a încheiat în anul 1973. Lucrările de foraje şi injecţii, începute în anul 1972, au fost continuate în anii 1973-1975, în acest din urmă an executându-se forajele de închidere în versant, în afara amprizei barajului. Injectarea rosturilor de contracţie a barajului s-a desfăşurat în luna Mai 1974, iar reinjectarea lor s-a făcut în luna Aprilie 1977.  Închiderea galeriei de deviere s-a realizat în perioada Ianuarie- Aprilie 1975, menţinându-se golirea de fund deschisa. În Aprilie 1975, ca urmare a unei viituri care a depăşit capacitatea de evacuare a golirii de fund, nivelul în lac a crescut brusc, punând barajul sub sarcină parţială ( până la cota 1283 mdM). Datorită faptului ca la acea dată condiţiile de punere sub sarcină erau îndeplinite, s-a hotărât închiderea golirii de fund şi darea în exploatare a barajului. În anul 1978 s-au desfăşurat lucrări de amenajare a versanţilor în zona barajului, precum şi lucrări de foraje pentru extinderea sistemului de drenaj şi pentru urmărirea regimului infiltraţiilor. Condiţii naturale în amplasament Valea prezintă în zona amplasamentului un profil în formă de “V” cu versanţi înclinaţi la 450 . Panta râului în amonte de amplasament, redusă, creează o zonă largă favorabilă unei acumulări. Condiţii geologice Amplasamentul barajului situează pe roci aparţinând seriei Parâng, situată în imediata vecinătate a seriei Lotru. Rocile din ampriza barajului sunt reprezentate prin: granogneise pe malul drept, albie si versantul stâng până la cota 1280; şisturi verzi epidotice, şisturi clorito-sercitoase şi filite grafitoase cu intercalaţii de calcare la partea superioară a versantului stâng. Din punct de vedere tectonic amplasamentul barajului se situează în vecinătatea contactului tectonic dintre seriile Lotru şi Parâng ,fapt ce a determinat laminarea seriei slab metamorfozate de la partea superioară a versantului stâng şi falierea granitoidelor. Structura este orientata E-V cu înclinare de 35-45 spre N ( oblică pe vale cu înclinări spre malul stâng. Rocile şistuoase de la partea superioară a malului stâng prezintă şistuozitatea evidentă încadrată în structura generală. Faliile sunt de mică amploare şi orientate paralel cu şistuozitatea. Granogneisele prezintă şistuozitatea evidenţiată numai de orientarea mineralelor micacee care intră în constituţia rocii. Sistemul de falii şi fisuri fragmentează roca în blocuri paralelipipedice. Faliile principale orientate N-V-SE cu înclinarea de 60-80 spre amonte sunt însoţite de brecii tectonice.  Hidrologic, amplasamentul nu pune probleme deosebite. Existenţa intercalaţiilor de calcar în filite chiar atunci când sunt carstificate nu pun probleme datorită lentilizării.  
|
|
|
| Total comentarii : 0 | |